top of page

Despre noi: prin ochii unui interviu pentru blogul Cărturești

Actualizată în: 22 aug. 2023

Regăsiți aici extras din interviul pe care colegul nostru Ben Mehedin l-a dat Ancăi Cocioartă pentru blogul Cărturești. Informațiile sunt încă actuale și sintetizează, în linii mari povestea noastră; ca pe parcurs să completăm site-ul cu știri la zi din Saschiz, rețete culinare locale și atemporale, întâmplări din atelierul de ceramică și mai multe poze de la fața locului.



Vă lăsăm să ne citiți:



~ începuturi


”Ben ne-a spus că activitatea fundației din Saschiz a început în 2004, „ fiind urmarea unei „descoperiri” a lui Nat Page și Cristi Gherghiceanu împreună cu John Akeroyd. Nat și Cristi s-au cunoscut într-un proiect de restaurare a caselor săsești, dar vizionarul din această echipă este Nat, cel care a simțit potențialul zonei, mai ales lucrând cu oamenii și văzând în mod direct bogăția naturală.”


Primul proiect pus la cale de ADEPT a fost împreună cu Banca Mondială, care, într-un final nu s-a mai întâmplat, dar a ajutat la cumularea a foarte multor informații despre zonă, cum era folosită agricultura, tipuri de teren, modul cum era folosit terenul, cultura zonei, cum trăiau oamenii din zonă, pe scurt - zestrea naturală și umană unice.


Un rol important în fundația Adept și dezvoltarea ei l-a jucat și John Akeroyd, atrăgând constant atenția asupra bogăției naturale din Transilvania.

Ben spune despre John „cel mai important aspect la acesta nu este faptul ca este o somitate în domeniu (Doctor în biologie, din Marea Britanie), ci felul cum se entuziasmează. Îmi aduc aminte cum s-a entuziasmat văzând roșcuța de primăvară, s-a pus în genunchi „O Thank Goodness, I found you”, pentru că o știa doar din cărți. Iar la un moment dat, cu o delegație, preponderent englezi, aceștia au crezut că joacă teatru. Dar nu, așa este el natural. S-a dat jos din mașină în mers că văzuse iris sibirica, un iris care nu ar trebui să fie aici, dar în Transilvania sunt multe flori care trăiesc în climat mai dur, secetos, mai ales acelea care cresc pe substrat calcaros. Sunt protejate la nivel european, având denumiri de neînțeles. Ele în mare se referă la plante stepice, care au nevoie de teren jilav. Greu oricum de explicat fermierilor. Revenind la John, strângând informații, făcând un studiu de inventariere, a ajuns la concluzia că ceea ce avem noi aici se datorează și practicilor tradiționale.


Când e vorba despre o comunitate, care se integrează în natura, stabilește reguli între membrii ei, de cum folosesc pământul și resursele avute, atunci se creează valorile locului; care doar în timp se apreciază sau când încep să lipsească. Iar acești oameni au venit cu o perspectivă diferită și nouă – în Anglia dacă se găsesc 19 specii de plante pe metru pătrat, ei le declară ca minuni ale naturii, la noi s-au găsit peste 100 specii de plante pe metru pătrat, chiar dacă unele din acestea sunt comune, asocierea lor și faptul că sunt atât de multe, în combinație, toate acestea, fac ca pajiștile din Transilvania să fie unice. Pe lângă tot ce au și au adus sașii și faptul că sunt doar în sud-estul Transilvaniei, plus valorilor lor, doar acest element este unul fabulos de marketing, ai ceva ce nu mai are nimeni altcineva, dacă știi să folosești faptul că aici este această bogăție , pusă mai ales în contextele actuale, de biodiversitate, poți aduce prosperitate oamenilor de aici. Și de la aceste elementeam plecat în 2006 – 2007, punând bazele unuia dintre primele grupuri de acțiune locală, am venit și cu ideea aceasta de a găsi o imagine de brand îmbrățișată de oameni și am găsit – scaiul vânăt – Eryngium planum, care este și indicator de biodiversitate. Acest scai vânăt se găsea ca element decorativ și pe ceramică. Din discuții în cadrul unui alt proiect am aflat de ceramica de Saschiz. În proiectul „4 Generations” în urma unor interviuri realizate de tineri din localitate, cu persoane în vârstă, am aflat despre - ceramica de Saschiz, care se caracterizează prin desene pe fundal albastru cobalt.


~ o privire de ansamblu asupra celor 15 ani de fundație


Uitându-ne în trecut, ne e ușor să privim proiectul ADEPT, nu puteam defini acum 14/ 15 ani ce va face și cum are să arate ADEPT, dar acum, privind în trecut, putem spune că s-a dezvoltat modular, pe principiu lego, dar fiecare modul a fost adăugat spre a duce împreună la o viziune comună - ce voiam?! să aducem conceptul de dezvoltate durabila ( lui Nat nu îi place acest concept pentru că i se pare că a fost abuzat), să dezvoltăm comunitățile pe baza resurselor din zona. Noi visam să îi aducem pe toți din comunitate împreună, uneori nici nu ne dăm seama că suntem abuzivi și vrem să îi aducem cu forța.


De-a lungul timpului am făcut foarte multe cursuri, multă comunicare. Totul dezvoltându-se organic. Dar degeaba ai doar un obiectiv turistic, dacă nu ai un loc unde să mănânci, unde să dormi, unde să ai parte de o interpretare a zonei.


Ben zice că a învățat totul ca fiind ca o altă cultură, consideră că “România e o țară a țărilor.”


Cursurile de început au fost esențiale pentru că a existat un dialog cu oamenii. Formând un sentiment de mândrie locală și apartenență. În Saschiz s-au dezvoltat cele mai multe proiecte deoarece a existat mai multă inițiativă din partea tinerilor, dar proiectele se întind în toate satele din jur.


~ despre produsele locale cu amprenta ADEPT


Unul dintre primele proiecte ADEPT a fost transformarea unei gospodării anexe într-o micro unitate de procesare fructe și legume. Un proiect complicat pentru că a venit cu o schimbare de mentalitate, deoarece era undeva la limita legii, nu era reglementat un normativ, o lege care să zică cum se face.

ADEPT a lucrat cu A.N.S.V. S. A. (Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor) făcând un set de mini reguli de igienă alimentară pentru mici producătorii din zonă, având aprobare și de la Bruxelles, în 2007.


Inițial, cei care voiau să producă puteau veni la Fundație să se folosească de instalație și spațiu, dar odată cu legea 110, acest lucru nu a mai fost posibil dacă respectivele persoane nu sunt autorizate ca producător local.


Primele proiecte au fost pe dezvoltare rurală și conservarea biodiversității, care vor continua.

Te-ai apucat așa că...

Că dacă îi faci omului un bine ești bun, a doua oară ești eroul lui, dar a treia oară, se obișnuiește, iar a patra oară, dacă nu îl mai ajuți, ești dușmanul lui, astfel că, nu ne mai oprim din cauza reputației” spune Ben râzând.


Au mai fost proiecte de susținerea micilor producători, cam toate au mers mână în mână cu resursele în mod durabil de către comunități. Dacă omul e prietenos cu natura și natura cu omul.



Fotografie din atelier de Diana Radu

~ ceramica de Saschiz


Atelierul de ceramică îl aveam în gând spre a-l reface, iar în 2012 în urma vizitei celor de la Camelia Botnar Foundation, am și reușit să îndeplinim acest deziderat.


Fundația Botnar are legătură cu România fiind vorba la bază despre un român din nordul Bucovinei, care a emigrat în Anglia și în perioada războiului a avut afaceri înfloritoare cu vînzarea mașinilor japoneze Datsun. Dar unica lor fiică a murit într-un accident de mașină. În urma acestui necaz, familia a ales să se ducă către ceva înființând o fundație care avea un fel de școli profesionale, care dădeau o a doua șansă copiilor cu probleme, din familii dezavantajate.


În urma vizitei lor, au propus să reînvie acest meșteșug în Saschiz - olăritul. Având ocazia să trimitem tineri din zona la școli și la atelierele lor. Încă nu se știe exact tehnica olarilor din zonă.

Am trimis mulți tineri la formare în Anglia, însă Marinică, din fericire, este singurul care s-a întors în zonă, fiind cel mai motivat și interesat.


Atelierul de ceramică este încă o provocare, în unele cazuri mai intuim cum se face, în altele, încercăm.


~ istoria ceramicii


Un pic istoria ceramicii de Saschiz spusă tot de Ben „are rădăcinile în fosta Cehoslovacia, în Moravia. Singura ceramică însă cu această tehnică de zgâriere se află aici. Dar există dezbateri, fie că vasul crud, înainte de prima ardere se scufundă în angobă albastră și după uscare se zgârie desenul, rămânând desenul alb, ceea ce face acum Marinel. Dar mai sunt opinii că de fapt se folosea tehnica batic, cea a ouălelor încondeiate. Adică suprafața pe care tu nu vrei să o vopsești, o acoperi cu un strat de ceară topită întinsă cu o pană. Iar în momentul când scufunzi vasul în angobă, acolo unde este ceara nu se acoperă de vopsea.


Probabil că au existat ambele tehnici aici, momentan se cercetează acestea de către muzeografii de la Muzeul Astra, Sibiu.


Simbolurile folosite pe ceramica de Saschiz sunt din natură. Strugurele este cel mai întâlnit, simbol creștin al bunăstării și opulenței, Floarea Soarelui, iar simbol folosit des. Păsări și arborele vieții, hameiul, rodia. Multe au legătură cu spiritualitatea, altele sunt legate de individ sau de persoane, personalizate cu ani sau inițialele famililor.


Nu există explicații încă pentru dispariția ceramicii din zonă. În Moravia a dispărut brusc. A apărut brusc în zona Saschizului și la fel, a dispărut.



Fotografie din atelier de Diana Radu


~ planurile fundației


Activitățile fundației sunt dependente de finanțări, căutăm continuu linii de finanțare.

Vrem să dezvoltăm atelierul de ceramică, fie că primim noi finanțări sau nu, deoarece dezvoltăm și îmbunătățim constant.


Între timp s-a deschis centrul de informare în sat, care are și un magazin cu produsele fundației, de care am vorbit mai sus, de la gemuri, dulcețuri, zacuște și siropuri din fructe și legume din zonă, certificate bio, la ceramica albastră – căni, scrumiere, boluri și chiar lămpi, dar și alte produse de la săteni.



Ben Mehedin - Manager Responsabil de Comunitățile de Fermieri și Produse Locale



0 comentarii

Postări recente

Afișează-le pe toate

Kommentare


bottom of page